Trăim într-o societate dominată de prejudecăți și orgolii, ce se află într-o continuă expansiune. Minciunile, setea de putere, falsitatea, banii sunt doar câteva dintre "valorile" promovate zi de zi. Deasemenea, vedem proiectate oricând și la orice colț acele imagini ale desăvârșirii . De la modele cu idealele măsuri de 90-60-90 ce defilează zâmbitoare pe podiumuri până la acele reclame în care este surprins portretul familiei mari, fericite, cu cinci copii și un câine, o familie ce nu cunoaște certuri sau griji.
Într-o astfel de societate contaminată de virusul perfecțiunii, ajungem de multe ori să ne simțim inferiori, un nimic...până când ne săturăm să le facem tuturor pe plac și renunțăm, renunțăm la tot și la toate.
Prin urmare, mereu m-am întrebat de ce sinuciderea reprezintă un subiect tabu pentru noi. Cum de ne este ușor să discutăm despre mondenități, politică și alte subiecte de actualitate și totuși când se ridică această problemă, o catalogăm drept păcat și nu știm cum să închidem mai repede acest subiect? Până la urmă, oamenii ajung la această măsură finală de atâtea ori și aceștia sunt doar o parte din cei ce s-au gândit să-și pună capăt zilelor. Doar că majoritatea și-au rezolvat problemele în final și au găsit ajutor în cele din urmă.
Sinucidere. Un fenomen ce nu primește atenția necesară din partea unei societăți de plastic, ea singură fiind cauza ei. De ce ajungem la ea? Probleme financiare, ne lăsăm manipulați, depresie...adunăm atâtea în noi până când nu mai știm cum să ne descărcăm, cum să funcționăm.
Un lucru ce mulți nu-l cunosc este acela că cine recurge la această metodă, nu o face impulsiv, într-un moment de furie sau tristețe. Nu. Pentru o astfel de persoană, viața și-a pierdut din farmec de ceva vreme și pe zi ce trece ea găsește tot mai puține soluții, tot mai puține motive de a mai continua.
Lumea te va condamna pentru fapta ta, îți va spune că ești laș, un fricos bun de nimic, un egoist. Însă nu este așa! Tu, cititorule , vreau să știi că ești special, că nu este vina ta, că deși crezi acum că poate celorlalți nu le pasă, există o mulțime de oameni pentru care reprezinți tot. Mie îmi pasă. Știu cum e să-ți fie greu, cum e să te simți mizerabil și singur, dar îți promit că nu va mai dura mult.
Ieși afară! Ia o gură mare de aer, umple-ți plămânii cu răcoarea sa! Pune-ți următoarele întrebări: chiar vreau să mor? Cum o să o fac? Când? Cu ce? Ai să vezi că nu îți vei putea răspunde clar. Înseamnă că vrei să trăiești! Ai doar un moment prost, așa că te rog, sună pe cineva, pe oricine și vorbește-le. Vorbește-le despre problemele tale, cere-le soluții, sfaturi. Vei trece peste!
Chiar dacă crezi că răspunsul la toate grijile tale se află într-un pumn de pastile, crede-mă, nu este așa. Pentru că atunci când vei zace pe podea, când trupul îți va amorți și îți vei putea simți fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii, atunci vei realiza cât de mult vrei să trăiești...
The will to live will always outweigh the ability to die.
No comments:
Post a Comment